• A3 dottor Gianni catalanotto
  • A3 Conad
  • A3bis Farmacia Rotolo
  • outlet del mobile A3bis fino al 21 marzo
  • Farmacia Rotolo Castelvetrano
  • Spazio disponibile R1

In tanti collegati per il Testamento dei “Nanni”. Bacchettate e tirate d’orecchio a tanti nipoti castelvetranesi

di: Redazione - del 2024-02-14

Immagine articolo: In tanti collegati per il Testamento dei “Nanni”. Bacchettate e tirate d’orecchio a tanti nipoti castelvetranesi

Ieri sera alle 21, sulla pagina Facebook di CastelvetranoNews.it è stato trasmesso il consueto Testamento "carnevalesco" redatto dalla marchesa Luigia Pallavicini mai caduta da cavallo, al secolo Anna Gelsomino e dal barone Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen al secolo: Francesco Saverio Calcara. 

  • Fratelli Clemente Febbraio 2023 a7
  • Tante bacchettate e tirate d'orecchio per i politici della nostra città. In tanti si sono collegati in diretta per vedere il video trasmesso, tantissimi gli attestati di stima per i protagonisti ma non sono mancate le critiche rivolte specialmente all'attuale amministrazione per la mancata organizzazione del Carnevale. Di seguito il testo del Testamento.

    PROLOGO
    - Donna Luigia:
    Che increscioso accidente, sor barone!
    Siamo incappati in uno sdirrupone!
    Io ve lo dissi, ma per carità!
    Andare in bicicletta alla mia età!
    - Barone:
    Ma no, che cosa dite, mia marchesa!
    Sì, ne convengo fu brutta sorpresa,
    ma non cadeste voi perché attempata
    ma perché questa pista è disgraziata!
    Il problema inver non è l’età
    ma la gran bestialità
    di chi stolto concepì
    una pista proprio qui!
    - Donna Luigia:
    Ma il dovere anche quest' anno
    di stare al capezzal del Nannu
    potea esser meglio realizzato
    da un mezzo di trasporto più adeguato.
    - Barone:
    Coraggio, or proviamo piano piano
    a rialzarci, datemi la mano.

  • h7 immobiliare catalanotto
  • - Donna Luigia:
    Dell’evento già informato,
    ecco il Nanno ha già mandato
    attraverso questo coso (mostra un telefonino).
    un pensiero premuroso
    che ora va comunicato
    pria di leggere il legato.
    - Barone:
    Qualimenti, incominciamo
    e il notaro ringraziamo
    che anche aguanno ci ha affidato
    documento sì pregiato.
    - Donna Luigia:
    E comunque, sia scantu e sia nenti,
    chi semu li cchiù nobili parenti.
    Con sdirrupone o senza sdirrupone
    siam sempre la marchesa ed il barone.

    LA PARTI DI LU NANNU:
    Botta di sali, va fa’ ‘n sacchetta,
    ci vulìa puru la bricicletta!
    Dintra la pista s’avvinturaru,
    ‘n tempu di nenti si sdirruparu.
    Ma chista è pista? Ma chi su’ strunza?
    Eru a finiri ‘n mezzu li runza.
    Hannu a sperare ‘ssi delinguenti
    chi li me niputi ‘un si ficiru nenti.

    Si un s’arripigghianu di ‘stu sdirrupuni
    mi susu e vogghiu cuntu e raggiuni.
    Vogghiu sapiri di cu fu la pinzata
    di pitturari e smizzari la strata
    chi era già stritta e tagghiata a mità
    ma ppi Galfano è promiscuità,
    chì cu li machina fa l’alternanza
    e pi passari ti tiri la panza.
    Già bedda c’era la via Cavaddaru,
    vinniru iddi e ni la sminchiaru
    e cu a la Diga voli iri ‘na vota
    si rumpi la faccia e si spacca la rota
    e si ti vô fari ‘na scampagnata
    ppi ghiri arrustiri all’area attrezzata,
    s’acchiana ‘na macchina di l’atru latu
    rischi di essiri scrafazzatu.
    E chista fussi “rigenerazione urbana”?
    Buttana veru di la miseria buttana!
    Tanti dinari spinnuti sulu
    pi putirinilla mettiri ‘n culu,
    cu la calunnia di la bicicletta
    Castelvetranu la pigghia ‘n sacchetta!
    L’amu pigghiatu di tutti misuri,
    semu arrivati a li sculaturi.
    L’amu pigghiatu di tutti maneri,
    di ‘sta maniata di filubustieri.
    Ma si Diu vuli e ghiemu a vutari,
    l’assicutamu a ‘sti perciapagghiari.

    Avanti a ‘eri mi nn’ivu a Milanu,
    m’avia ‘mmitatu lu sinnacu Alfanu
    e mi presentu ‘mpupatu a la Bitti,
    circavu circavu, però a nuddu vitti.
    C’era ‘na tavula tutta cunzata,
    però era sula e abbannunata.
    Ma ‘st’assessora ch’è tutta brillanti
    mi fa truvari li piatta vacanti?
    Supra ‘dda tavula chi fu attimpata
    truvavi sulu ‘na grosssa ‘nzalata
    chi era composta di frisca virdura
    fatta di trunza di malafiura.
    C’eranu tutti, cririti a mia,
    di niatru sulu ‘na fotografia.
    Perciò all’assessora ci veni lassata
    la Selinunte fotografata,
    mentri a lu Sinnacu, c’un potti avaràri
    e va dicennu ch’un n’havi dinari,
    ci dicu: “Enzu, s’avissi pallatu
    ‘ssi quattru pirocchi ti l’avissi datu”.
    Ma comu? dasti l’inaricu pi l’apparatu
    - chi è ora è giustu chi veni pagatu -
    e mi vulissi fari calari
    chi lu bigliettu ‘un putivi accattari?
    Chissa è calunia, Vicenzu caru:
    tiri a lu porcu e ‘nzerti a lu purcaru”.
    Però di ‘dda gran cena chi all’urtimu ‘un ci fu
    si sappi per lo menu com’era lu menù:
    dda bedda ‘nzalata ch’ammintuavi antura

    fatta cu li trunza di la mala fiura,
    ppi primu, un piatto caldo di sarsa e di ravioli
    inchiuti sulamenti di aria e di paroli,
    ppi secunnu, du’ caddozza di sosizza pascualora
    pi quannu - si Diu voli - vannu a scòppanu fora,
    ppi dolci, ‘na cassata, anzi tanti cassati
    ppi li stiddi ignoranti e mali cuminati.
    Vogghiu lassari a tutti l’assessura
    ‘dda bedda squatra di putatura
    chi rimunnaru l’arvuli a lu chianu
    ppi fari ririri un paisi sanu.
    ‘Sti putatura piaceru tantu a iddi
    chi si ficiru tagghiari macari li capiddi.
    Sempri a la Giunta ci vennu lassati
    ddi poviri parmi scuzzulunati
    chi Forti chiantau cu tantu amuri
    quannu a lu virdi era assesuri.
    E a lu consulenti Francecesco Virzì
    chi a quantu pari si nni futtì
    lassu ppi lu scravacchiu lu DDT.
    Siccaru la parmi, si persi ogni cosa
    e ‘sta città unn’è chiu la palmosa.
    A Enza Viola ‘un ci lassu nenti
    picchi è niputi già possidente,
    chi la picciotta unn’è minzugnara
    e havi già un pezzu chi lu dichiara:
    “Eru patruna di mezza Batìa,
    ora però, esti tutta la mia”!

    A lu Cunsigghiu ci veni lassatu
    un cunigghieddu cuciuti a stufatu,
    picchì dici la liggi e ognuno si n’adduna
    dunni allignanu cunigghia ‘un ni nascinu liuna.
    Mentri si coci stu beddu cunigghiu,
    ci cuntu un cuntu a lu Cunsigghiu:
    “Si cunta e racconta chi ci fu un tempu
    chi ficiru veniri a mastru Lembu.
    ‘Stu mastru Lembu - cosa di foddi -
    era paatu pi spenniri sordi,
    era mannatu di fata Regioni
    pi lu Cunsigghiu c’un'avi ... ntinzioni.
    Li cunsigghiera lu vannu ascutannu
    comu nutrica murvusi di un annu.
    ‘Stu cuntu ‘ncantatu di fata Regioni
    ppi lu Cunsigghiu chi 'unn’avi … ntinzioni.
    E mastru Lembu ogni sira ci canta
    ‘sta storia ‘nfatata chi a tutti l'incanta.
    E ci addumannanu “Chi vinisti a fari?”
    “A spenniri sordi vi vinni a nsignari”.
    E iddi ci dicinu: “Ma picchì?”
    “Picchì lu Signuri vi fici accussì,
    picchì lu fattu è chi siti spirdati
    un pocu ignoranti e un pocu allallati,
    perciò la Regione vi scaccia li puci”.
    Ci duna un baciddu e c’astuta la luci!

    Li puzza comunali sunnu rutti,
    ma lu sinnacu mentri si nni futti.
    Dici: “Tranquilli, l’acqua vi darò,
    però un jornu sì e un jornu no”!
    “Chi camurrìa, ma si rumperu arrè?”
    “Stu jornu fa li piatta, porumani lu bidé”.
    A Nicola Catania lassu ‘na peddi d’ursu
    ‘n casu chi, Diu ni scanza, pirdissi lu ricursu.
    Chista è la peddi di ‘dd’ursu mischinu
    chi l’avutru jornu ammazzaru ‘n Trentinu.
    “Nicò, lu viri? Ci parinu grossi
    e ‘sti ‘nfamuni ci sparanu all’orsi!”
    A lu procuratori Maurizio De Lucia
    lassu un paru di lenti contru la miopia.
    Chi si japrissi l’occhi tanti
    quannu si cercanu li latitanti.
    Quannu li sbirri sett’anni n’arrè
    ‘nta un postu di bloccu firmaru a Mattè,
    ci dissiru cu tanta cordialità:
    “Lei a cu apparteni e dunn’è chi sta?”
    Iddu ci dissi: “Mi chiamu Santina”,
    li sbirri arrispunneru: “Ci scusi, signorina!”
    A chiddi chi ni dissiru chi eramu mafiusi
    vogghiu diri chi semu ancora curiusi.
    Ci fôru scioglimenti, chiacchiari, cazzi e mazzi,
    chiù strallasciu facistivu di centu carcarazzi
    e all'urtimu si fici dintra l'acqua un pirtusu.
    Stu popolu è mafiusu o puru 'unn'è mafiusu?

    Picchì siddu è mafiusu arrivastivu tardi,
    ma si nun è mafiusu siti veru bastardi.
    A Edoardo Vaiana ci veni lassata
    ‘na machina nova, però assicurata.
    A lu ‘ncigneri Battista Quinci
    ci lassu un piattu chinu di sfinci,
    ‘na cassaforte con tanti milioni,
    joca di focu e sponsorizzazioni,
    un cani masculu di cumpagnia
    ppi discettari di filosofia
    e li mutanni cu li bretelli
    pi quannu s’abbronza cu li pannelli.
    A li sô dipendenti ci lassu, santi e ricchi,
    di mattula un coppu p’attuparisi l’aricchi.
    Vogghiu lassari a Filippo Carimi
    un grossu lemmi cu tantu mancimi,
    ‘atti rugnusi, tigri e leoni
    e lu sô aceddu in via di estinzioni.
    A la niputi Assunta Carlinu
    lassu un cavaddu e un carruzzinu,
    collani e aricchini cu li brillanti
    e ‘na catasta di vesti eleganti.
    Ti vogghiu, la niputi, cu l’abito da sera
    picchì a tenùri all’asta si porta la bannera.
    S’unn’era ppi idda jè avissi ‘ncasciatu
    senza lu tistamentu, zittutu e scurdatu.

    Alla signora Lina Stabile
    lassu un tappitu persiano lavabile,
    siccomu fa progetti importanti
    chistu tappitu è tappitu volanti.
    E alla signora Pina Marrone
    lascio un salotto con tante poltrone,
    pi riciviri l’amici chi la chiamanu Josè
    mentri prepara muscardina a tinchitè!
    Carletto Casciu si fici li cunti
    e japrì l’albergu arrè a Selinunti.
    Ci fazzu l’auguri e li complimenti,
    bisognu unn’havi e ‘un ci lassu nenti.
    E poi, Carlu miu, chi t’avìa a lassari?
    ‘na vota chi Butic lu vulisti chiamari?
    Lu nomu è chiù disficili di prima
    e mi veni impossibile la rima.
    Ma anticchia di preu ti lassu con affettu
    ti mannu ‘na grasta c’un beddu bigliettu.
    Siccomu tu japri l’albergu p’auannu,
    ti mannu un baciddu, firmatu lu Nannu.
    A la niputi Anna Gelsominu
    vogghiu lassari un cavaddu mirrinu,
    un truttaturi chi porta luntanu
    sempri tinennu li retini ‘n manu.
    A lu niputi Cicciu Calcara
    lassu la burda di la ciumara,
    accussì ‘ntrizza un cannistru virè
    precisu a chiddu ‘unni c’erà Mosè.

    Siccomu di “Rinascita” esti lu presidenti,
    ci lassu ‘na ‘nfirmera, cusà ‘n tempu di nenti
    succeri lu miraculu, rinasci a nova vita
    ci piace la picciotta e poi si la marita.
    A li Selinuntini ci veni lassatu
    lu molu di ponenti ch’è tutto sdirrupatu,
    e si pirmittiti e ciriti a mia
    ci lassu puri ‘sta profezia:
    - Tutti li guai chi hannu si lèvanu di ‘n coddu
    lu jornu chi si squagghianu li petri chi su’ a moddu -
    Siccomu a la Triscina un c’esti mai abbentu
    e sempri si palla all’acqua e a lu ventu,
    ci lassu ‘na canna pi ghiri a piscari:
    s’un pigghianu nenti si la ponnu fumari.
    A lu Diretturi di lu parcu archeologicu
    di fari un lassitu mi pari chiù chi logicu.
    A Felice Crescente ci vennu lassati,
    a iddu in esclusiva, discursa raffinati,
    picchì comu si viri iddu esti cosa fina,
    ma raffinata havi sulamenti la farina,
    grazie a Filippo Drago chi ogn’ annu spagghia a ventu
    siminannu a li pezzi tantu beddu furmentu.
    ‘Na vota chi si senti eccelsu professuri
    ci lassu pi cucucciu puri un grossu tratturi.
    Li perfidi Giudei misiru a Cristo ‘n cruci
    e tu t’ha suppurtari di Napuli li vuci!
    E ora pi li lassiti putiri continuari
    un sonnu chi mi fici vi vogghiu cunfidari.
    Doppu chi pipareddi e cipuddi avia manciatu,

    sfinutu e abbuturatu prestu m’avia curcatu.
    Criritimi, niputi, jè di la vista privu,
    un sonnu accussi lariu chi mi parìa a lu vivu:
    Mi parsi ch’era tempu già di li votazioni,
    virìa tanti cristiani in forte agitazioni,
    vuciannu comu foddi, pigghiannusi a siggiati
    picchì vulianu essiri a sinnacu purtati,
    sintìa puru li botti chi viniànu di la Comuni
    picchì mittiànu tutti pirati a lu purtuni.
    ‘N mezzu a tutta ‘sta fudda di scecchi e muli fausi
    mi parsi di canusciri a Nicola Li Causi
    e ghia currennu di cca di ddà
    dicennu “Viva la sanità!
    chi la saluti è lu veru tesoru
    e mi la spartu jè cu me soru”.
    E mentri spatuliavanu firriannu ‘nta lu chianu,
    m’affaccia ‘n mezzu a iddi Salvino Gancitanu.
    Vuciava la Di Bella nzemmula cu Campagna:
    “S’acchiana lu PD finisci ‘sta cuccagna”.
    “Ma soccu va dicennu? - c’arrispunnìa Calcara -
    Lu PD ‘un acchiana manucu cu lu Viagra!”.
    Virìa la Ventimiglia chi tutta scapiddata
    ia circannu a Cuffaru p’aviri na vasata.
    ‘Mezzu ‘stu finimunnu m’affaccia un picciuteddu
    chi tinìa nta li manu ‘na seggia e un cappeddu,
    Catania l’amminazza: “Davide, soccu fa?”
    “La seggia di la casa mi la purtavu cca;
    vistu chi tu la seggia a mia ‘un mi la vô dari
    chista mi la purtavu picchì mi c’assittari”.
    Alfanu pistuniava misu ‘n mezzu la pista,
    vuciannu a l’assessura: “Facitimi ‘na lista!”

    Misu a n’agnuni, Giovanni Lentini
    tinìa li manu appuiati a li rini,
    sutta li baffi chi ‘unn’havi rirìa
    e intantu pinzava: “Jucati cu mia”.
    Mentri mi spunta Calogero Martiri
    e jè ci dissi: “St’attentu ‘un ti partiri,
    si Diu ni scanza ti muovi di ddocu
    appressu lu jocu poi veni lu focu”.
    E ‘n mezzu a tutta ‘sta cunfusioni
    s’affaccia Patrick a lu balconi,
    chi la persiana l’avìa sbarrachiata
    sulu ppi sentiri la serenata
    chi ci facìa Cicciu Bongiornu
    passannu dda sutta du’ voti a lu jornu.
    Lu senaturi ci dissi a sô mà:
    “Ma ‘stu picciotti di cu pigghià?”.
    Cicciu Casablanca sciacquava ‘na lattuca
    pi fari un piaciri a Catenu de Luca,
    Carimi ci dicìa: “Dammilla ‘ssa la lattuca
    chi ci haju a nutricari la me tartaruca”.
    “A la tô tartaruga ci pô dari lu fenu
    picchì la me lattuca è tutta ppi Catenu”.
    Mi spunta all’urtimata lu dutturi Stuppia
    e jè ci dissi subitu: “Totò cca ‘un si babbìa,
    lu cancia e scancia viri chi nun giova
    e tu n’ha avuto chiossà di ‘na prova!
    Cu è c’ha canciatu centu partìta
    ora ‘un pô veniri cu la faccia di sita!”.
    Havi a finiri chista ammuina
    chi lu paisi è già a la rovina
    e siddu nuddu passa la manu
    v’ati annacari a Vicenzu Alfanu.

    Sintiti a mia, ascutati a li Nanni,
    fussi terribili n’atri cinc’anni”.
    Mezzu vigghianti mi misi a trimari
    e mi susivu pi ghiri a pisciari.
    E quannu lu nutaru, chi lu vulìa aiutari,
    ci dissi: “Allura Nannu, chi lassa a lu spitali?”
    lu Nannu lu taliau scugnannu lu rinali
    e ci dissi: “Nutaru, ma soccu? dunni? quali?”
    A chiddi chi cercanu li ricercati
    l’occhi chi hannu cusuti e attuppati.
    A lu Commissariatu un conu di gelatu.
    A li Carabbineri pani duru d’aeri.
    Lassu a la Polizia la vecchia fattoria.
    A li Vigili Urbani li cirivedda sani.
    A tutti l’impiati li debiti ‘un pagati.
    A tutti li duttura tri punta di sutura.
    A monaci e parrini mazzati ‘nta li rini.
    A jurici e avvocati processi complicati.
    A tutti li studenti vasati e complimenti.
    A tutti li picciotti di la scala colorata

    ci lassu ‘na medaglia ch’è tutta miritata.
    Lassu a li commercianti tanti eventi importanti.
    A li disoccupati deci euri scanciati.
    Lassu a li prufissura un pirtusu a ogni ura.
    A tutti li buttani sasizza senza pani.
    A tutti li curnuti li figghi pi niputi.
    A li giornali virtuali e a chiddi stampati
    lassu ‘na penna chi ‘un scrivi minchiati.
    A cu è chi mali tratta li cani e l'autri armali
    ci lassu un tintu postu sarvatu a lu spitali
    e vogghiu arriurdari a chisti gran fitenti
    chi li cani e li ‘atti su’ animi ‘nnuccenti.
    Ad ognu porcu ch’allorda lu paisi
    ci lassu di manciari agghiannari pi un misi.
    A la Regioni e a lu sô puparu
    ci lassu li provinci c’abbocciaru.
    A tutti li Castedduvitranisi
    li furnicii e li capiddi tisi.
    A tuttu lu munnu ci lassu la paci
    picchì la guerra a lu Nannu ‘un ci piaci.

    EPILOGO
    A lu beddu Peppi Salernu
    lassu lu me ricordu eternu
    e la sula gran vasata
    di ‘sta gran carnevalata
    e stabilisciu e pi sempri vali
    chi ogni annu ppi ogni carnevale
    a Peppi un lassitu sia lassatu
    pi essiri ppi sempri arriurdatu.
    Cari niputi, carissimi amici,
    lu me doviri p’aguannu lu fici;
    e mi nni vaiu curnutu e mazziatu
    senza mancu essiri salutatu,
    picchì o è sinnacu o è podestà
    puru pi st’annu ‘un si firà.
    N’arresta a tutti lu cori e la firi,
    stativi boni, n’atrannu si viri.

    La marchesa Luigia Pallavicini mai caduta da cavallo
    (al secolo: Anna Gelsomino)
    Il barone Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen
    (al secolo: Francesco Saverio Calcara)
    N.B. Per gli intelligenti vale il detto latino Absit iniuria verbis;
    per gli altri il detto di Oxford: Cu è cacatu seri ‘n pizzu.

     

    Vuoi essere aggiornato in tempo reale sulle notizie dalla Valle del Belìce? Clicca “Mi piace” su Castelvetranonews.it o seguici su Twitter

    Arredo Gulotta P1